Proiect inițiat de Ticu Lăcătușu, primul român pe Everest

După aproape 20 de vizite în Nepal, aș putea fi bănuit de subiectivism, de o legătură specială cu această țară. Adevărul este însă că Nepalul este fără îndoială o țară specială - cu cele mai înalte vârfuri din lume, inclusiv Everestul și un popor demn, tolerant, ospitalier.

Avem multe în comun cu Nepalul. Și noi avem un potențial imens, munți și o natură excepțională, și noi ne-am alungat regele și i-am adus la putere pe comuniști, și noi – după multe statistici – suntem în coadă. Noi în coada Europei, Nepalul în coada lumii, după GDP și alți indicatori privind dezvoltarea și bunăstarea.

Nepalezii – ca și românii – așteaptă de prea mult timp acei lideri corecți și inspirați, nu pentru binele personal ci în primul rând pentru interesul comunității. Și la noi, și la ei, aleșii neamului „suferă” aproape instantaneu o metamorfoză inexplicabilă și virează 180° de la interesul declarat inițial – adică al poporului – la cel al unei părți mult prea mică din acel popor – adică personal, de grup sau de partid.

În pofida acestui potențial unic, dar nevalorificat, al României în Europa și al Nepalului în lume, există totuși diferențe esențiale între cele două țări. În timp ce România se modernizează încet dar sigur, Nepalul are o economie de subzistență, cea mai mare parte a populației trăiește din recolta proprie de orez sau cartofi, industria este aproape inexistentă, există doar câteva produse locale pe care un turist le poate remarca: suvenirurile, carpetele, biscuiții, mierea de albine și berea – una din cele mai bune din lume.

Mica agricultură și turismul nu au putut asigura cifrele care să ridice Nepalul în statistici așa că viața oamenilor este mai degrabă arhaică, un plus de atracție pentru turiști.

Deși se află între doi coloși, China la nord și India la sud, Nepalul și-a păstrat independența și neutralitatea. În ultimii ani, influențele nordice sunt mai puternice, ele s-au soldat cu abolirea monarhiei, cu regrete tardive și cu construcția unor drumuri trans-himalayene. Chinezii au acum și un mare proiect hidroenergetic.

Și înainte de cutremurele devastatoare din primăvară, ajutoarele străine au încercat să schimbe câte ceva în bine, cu precădere în zonele aflate pe linia marilor rute turistice clasice. În afara acestora, stilul de viață nu s-a schimbat de secole.

Multe țări evoluate – Norvegia, Elveția, Germania, Franța, Olanda, Austria, Japonia, Coreea, China etc. - au adus un aport important pentru unele comunități locale mai norocoase: școli, captări de apă, clinici medicale, mici centrale hidroenergetice, stații de filtrare și epurare, drumuri.

Am călătorit în multe zone ale Nepalului, peste tot am observat importanța pe care o dau localnicii educației copiilor. Cel mai important obiectiv al satului este școala.

De cele mai multe ori copiii merg mulți kilometri pe jos, pe poteci accidentate, pe ploaie sau vânt. Nu întâmplător, Edmund Hillary, primul cuceritor al Everestului, a construit o școală pentru copiii șerpașilor. A dorit să dea ceva înapoi locurilor care i-au adus celebritatea. A ales școala și o pistă aeriană, undeva în apropiere, pe vârf de munte, pentru transportul materialelor necesare. În Khumbu, regiunea locuită de șerpașii de la poalele Everestului, nu există drumuri auto. Ironia sorții, prima aterizare pe acea pistă s-a soldat cu un accident tragic în care Edmund Hillary și-a pierdut soția și fiica.

Am avut un mic proiect umanitar în Nepal în 2004. Atunci am dăruit rechizite complete unei școli din Kathmandu. Elevii și profesorii ne-au primit cu flori și multă bucurie. E greu să uiți acele momente unice. Au fost de fapt doar niște caiete, creioane și cărți dar am constatat ce mult contează un sprijin cât de mic.

Am fost invitat să vorbesc elevilor, în fiecare clasă. Le-am vorbit și despre Everest, despre șansa de a avea un simbol planetar la ei acasă, dar și despre România. De atunci, școala păstrează un mic tricolor.

După marele cutremur din aprilie m-am gândit că trebuie făcut ceva, ceva mai consistent pentru acei oameni care trăiesc doar din speranță. Cea mai bună alegere a fost pentru un proiect punctual, extrem de concret și cu efect local direct. Simplu de urmărit și de verificat și mai ales cu efecte pozitive pe termen lung. Reconstrucția unei școli distruse de cutremur – undeva la poalele Himalayei - mi se pare un proiect ideal, fezabil dar în același timp complex și dificil.

În următoarele 3 luni trebuie constituit un buget și vom acționa apoi – în toamnă - în funcție de acesta. În teren vor apărea cu siguranță dificultăți legate în primul rând de transportul materialelor. Dacă bugetul nu va permite mai mult, vom face doar mici reparații sau vom sprijini comunitatea cu un aport financiar parțial. Dacă bugetul va permite, am dori să ne implicăm aproape total în activitatea de reconstrucție de la primele cărămizi până la finalizarea clădirii și dotarea școlii cu mijloacele didactice necesare.

Dacă vom avea resurse vom organiza tot pe lângă școală: 1) un punct de prim ajutor medical și 2) o sursă de apă potabilă echipată cu filtre trimise din România.

Dacă aveți idei, propuneri, vis-a-vis de aceste obiective vă rog să le spuneți iar dacă doriți să vă implicați direct, sunteți bineveniți. Împreună putem găsi cele mai bune soluții. Eu sunt decis să acționez astfel încât să mă asigur că toată contribuția noastră, tot efortul nostru comun va fi dirijat corect și cu eficiență maximă.

Clubul Montan Român a deschis două conturi umanitare, dedicate exclusiv acestui proiect, în lei și în euro. Orice sumă va ajuta, minim 2 euro, minim 10 lei. Așteptăm și companii în vederea unui posibil parteneriat.

Bank name: BANCA COMERCIALA ROMÂNĂ
Swift: RNCB RO BU
Branch: Piatra Neamț, România
IBAN: RO37 RNCB 0196 0277 8256 0019 (Euro)
IBAN: RO64 RNCB 0196 0277 8256 0018 (Lei)
Beneficiary: CLUBUL MONTAN ROMÂN (engl. The Romanian Mountain Club)
Fiscal ID: RO 13848267

Contact: welovenepal2015@gmail.com, mountain.romania@gmail.com, office@mountain.ro